Psalmul 139:23–24
„Cercetează-mă, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima! Încearcă-mă şi cunoaşte-mi gândurile! Vezi dacă sunt pe o cale rea şi du-mă pe calea veşniciei!”

Reflecția adevărată nu începe cu comparația cu alții, ci cu deschiderea înaintea lui Dumnezeu. Psalmistul nu se teme de cercetarea Domnului, pentru că știe că Dumnezeu nu descoperă ca să condamne, ci ca să vindece.

Finalul de an este un moment potrivit pentru onestitate. Nu pentru auto-condamnare, ci pentru corectare. Dumnezeu ne arată ceea ce nu este aliniat în viața noastră nu ca să ne rușineze, ci ca să ne conducă pe calea vieții.

A permite lui Dumnezeu să ne cerceteze inima înseamnă a renunța la aparențe și a primi harul transformator. Este începutul unui nou capitol, curățit de poveri ascunse.

Întrebări de reflecție:

• Ce atitudine sau obicei îmi cere Dumnezeu să-l confrunt sincer?

• De ce îmi este teamă să las pe Dumnezeu să-mi cerceteze inima?

• Ce schimbare concretă vrea Dumnezeu să înceapă în mine?