Efeseni 4:15
„Ci, spunând adevărul în dragoste, să creștem în toate privințele în El, Care este Capul, Cristos.”

Adevărul trebuie spus întotdeauna, însă nu oricum.
Adevărul spus fără dragoste, fără blândețe și fără compasiune devine brutalitate și poate să rănească profund. Dacă vrem să ne ajutăm unii pe alții să creștem în Cristos în toate privințele, nu este suficient doar să spunem adevărul; trebuie să o facem cu tact, cu grijă, cu sensibilitate și cu dragoste, astfel încât persoana pe care o confruntăm să simtă că ne pasă de ea, că nu o judecăm, ci o iubim și dorim binele ei.

Adevărul fără dragoste este ca o operație fără anestezie sau ca o mâncare de nedigerat. Chiar dacă adevărul doare uneori, atunci când este spus în dragoste, are puterea de a atinge mintea și inima, producând creștere, maturitate și unitate.

Pe de altă parte, nici o „dragoste” fără adevăr nu produce creștere, pentru că ajunge să tolereze ceea ce nu trebuie tolerat.
Dragostea adevărată te împinge să spui adevărul, chiar dacă este inconfortabil, chiar dacă cere curaj, chiar dacă te expune. Dragostea autentică te conduce către adevăr.
Iar adevărul trebuie spus în dragostea lui Cristos — nu pentru a pedepsi, a acuza sau a rușina — ci pentru a zidi și a restaura.

Întrebări pentru reflecție:

• Ești mai înclinat să spui adevărul aspru sau să iubești fără să spui adevărul?

• Ce trebuie să schimbi în modul în care te relaționezi cu cei din jur?

• Ce cuvinte vei alege astăzi ca să spui adevărul în dragoste?