Romani 5:5
„Iar speranța nu ne face de rușine, deoarece dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt care ne-a fost dat.”

Una dintre expresiile pe care le folosim cel mai des este: „SPER SĂ…”.
Sper să termin bine proiectul acesta.
Sper să am succes la examen.
Sper să-mi ajungă banii.
Sper să iau salariul la timp.
Sper să fiu mai bine cu sănătatea.
Sper să fiu fericit în căsnicie…

Și lista ar putea continua cu un milion de exemple, lucruri pe care le declarăm zilnic — fie conștient, fie inconștient. Toți oamenii de pe fața pământului își pun speranța în ceva sau în cineva. Problema este că deseori ne agățăm speranța de lucruri trecătoare, de resurse limitate sau de oameni limitați care inevitabil ne dezamăgesc.

Dar adevărul este acesta: singurul în care ne putem pune speranța fără să fim înșelați este Cristos. Singura speranță care nu dispare în momentele grele, care nu ne rușinează și nu ne lasă la pământ este speranța pe care o oferă El. De fiecare dată când ne sprijinim speranța pe altceva decât pe Isus, ajungem dezamăgiți, epuizați, frustrați și descurajați, pentru că nimic din lumea aceasta nu ne poate da speranța după care tânjim. Doar Cristos poate.

În Cristos putem avea o speranță vie, turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt. Speranța în Cristos nu depinde de ceea ce vedem acum, ci de ceea ce El este pentru noi: Mântuitor, Domn, Păstor, Vindecător, Izvor de pace și putere. Cristos este viu, prezent, implicat și credincios în fiecare detaliu al vieții noastre. Putem să ne ancorăm speranța în El!

Întrebări pentru reflecție:

• Care este sursa speranței tale? În ce ți-ai ancorat cu adevărat speranța?

• Cum privești la viața ta, la problemele tale, la viitorul tău: cu speranță în Cristos sau fără speranță?

• Ești gata să-ți pui acum toată încrederea în Cristos cu privire la întreaga ta viață?