„Dacă nu poartă cineva grijă de ai lui, și mai ales de cei din casa lui, s-a lepădat de credință.”
1 Timotei 5:8

Uneori putem fi foarte ocupați cu lucruri bune, dar să neglijăm oamenii cei mai apropiați. Putem sluji, munci, ajuta pe alții, dar să uităm că prima responsabilitate pe care Dumnezeu ne-a încredințat-o este propria familie.

Familia nu trebuie tratată ca un rest de timp, energie sau atenție. Cei din casa noastră au nevoie nu doar de prezența noastră fizică, ci și de inima noastră, de ascultare, de răbdare, de rugăciune și de dragoste.

A fi spiritual nu înseamnă să fii prezent peste tot, dar absent acasă. Credința autentică se vede și în felul în care ne purtăm cu cei mai apropiați.

Întrebare:
Familia mea primește ce e mai bun din mine sau doar ce mai rămâne din mine?

Rugăciune:
Doamne, ajută-mă să-mi văd familia ca pe o responsabilitate sfântă. Dă-mi înțelepciune să iubesc, să ascult, să fiu prezent și să slujesc mai întâi în casa mea. Amin.