„Dar Dumnezeu Își arată dragostea față de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoși, Cristos a murit pentru noi.”
(Romani 5:8)

Dragostea lui Dumnezeu nu este o reacție la performanța noastră, ci o inițiativă a harului Său.
El nu ne-a iubit după ce ne-am schimbat, ci ca să ne schimbe.

Noi suntem obișnuiți cu o dragoste condiționată: „te iubesc dacă…”, „te accept când…”.
Dumnezeu rupe acest tipar.
El iubește înainte să merităm, în ciuda eșecurilor și dincolo de trecut.

Crucea nu este dovada că suntem buni, ci dovada că Dumnezeu este bun.
Când încă fugeam de El, El a alergat spre noi.

 Întrebare de reflecție
În ce zonă a vieții tale încă trăiești ca și cum ar trebui să meriți dragostea lui Dumnezeu?

Rugăciune:
Doamne, mulțumesc că m-ai iubit primul.
Ajută-mă să trăiesc din această dragoste, nu să lupt pentru ea.
Amin.