Ioan 20:27–29
„Apoi i-a zis lui Toma: «Adu-ți degetul încoace și uită-te la mâinile Mele; și adu-ți mâna și pune-o în coasta Mea; și nu fi necredincios, ci credincios.»
«Domnul meu și Dumnezeul meu!», I-a răspuns Toma.
Toma i-a zis: «Pentru că M-ai văzut, ai crezut. Ferice de cei ce n-au văzut și au crezut.»”

Toma este adesea amintit pentru îndoiala lui, dar povestea lui este mult mai profundă. El nu Îl respingea pe Isus — se lupta să creadă în mijlocul durerii și confuziei.

Și cel mai impresionant lucru este că Isus nu-l respinge. Isus vine spre el. Se apropie de îndoiala lui, îi vorbește, îi arată rănile Sale și îl invită să creadă.

Dumnezeu nu Se îndepărtează de luptele noastre interioare. El vine în întâmpinarea noastră.

Dar Isus face și o declarație puternică: „ferice de cei ce n-au văzut și au crezut”. Aceasta este credința noastră astăzi. Nu vedem fizic, dar credem pe baza Cuvântului Lui.

Credința nu înseamnă absența îndoielilor, ci alegerea de a te încrede în Isus chiar și atunci când nu înțelegi totul.

Există domenii în care te lupți cu îndoiala?
Te apropii de Isus cu ele sau te îndepărtezi de El?
Ce înseamnă pentru tine să crezi fără să vezi?

🙏 Rugăciune
Doamne Isuse, în mijlocul îndoielilor mele, ajută-mă să mă apropii de Tine și să mă încred în adevărul Tău. Întărește-mi credința chiar și atunci când nu văd.