„Să ne uităm țintă la Căpetenia și Desăvârșirea credinței noastre, adică la Isus…” (Evrei 12:2)

Una dintre cele mai mari lupte ale noastre este lupta privirii. Nu doar a ochilor fizici, ci a inimii. La ce ne uităm? Pe ce ne concentrăm? Ce ne captează atenția?

Când privirea noastră rămâne blocată pe probleme, ne umplem de teamă. Când rămâne blocată pe oameni, ne umplem de comparație sau dezamăgire. Când rămâne blocată pe noi înșine, ne umplem fie de mândrie, fie de descurajare. Dar Scriptura ne cheamă să ne uităm țintă la Isus.

El este începutul credinței noastre și tot El este Cel care o duce la capăt. El este Modelul nostru în suferință, Puterea noastră în slăbiciune și Bucuria noastră în alergare. Când Îl privim pe Cristos, nu înseamnă că ignorăm realitatea durerii, ci că o interpretăm prin lumina prezenței Lui.

Avem nevoie zilnic să ne recalibrăm inima și să spunem: „Nu voi lăsa ca ochii sufletului meu să fie cuceriți mai mult de lume decât de Cristos.” O viață centrată pe Isus este o viață care revine mereu cu privirea la El.

Aplicație:
Care este lucrul care îți fură cel mai des privirea de la Cristos? O teamă? O problemă? O dorință? Adu-l înaintea Lui și alege conștient să-L privești pe Isus mai mult.

Rugăciune:
Doamne Isuse, de multe ori privirea inimii mele alunecă spre lucruri care mă tulbură. Ajută-mă să mă uit țintă la Tine. Fii Tu punctul fix al sufletului meu. Amin.