„Să aveți în voi gândul acesta, care era și în Hristos Isus.” (Filipeni 2:5)

Una dintre cele mai frumoase dovezi că Cristos trebuie să fie în centru este că El nu doar ne mântuiește, ci ne și modelează. Isus nu este doar Mântuitorul nostru, ci și exemplul nostru suprem. Iar una dintre trăsăturile Lui cele mai uimitoare este smerenia.

Deși era Dumnezeu, El S-a smerit. A venit în lumea noastră. A luat chip de rob. A ascultat până la moarte și încă moarte de cruce. Într-o lume care caută poziție, imagine și afirmare, Cristos ne arată frumusețea smereniei.

Când Isus este în centru, nu mai trăim ca să fim văzuți, apreciați și ridicați de oameni. Începem să slujim. Începem să ne coborâm. Începem să iubim fără să cerem mereu recunoaștere. Smerenia nu înseamnă să te disprețuiești, ci să-L iubești pe Cristos atât de mult încât să nu mai fie nevoie să te pui pe tine în centru.

Câtă tensiune din relațiile noastre vine tocmai din faptul că eul vrea să conducă! Vrem să avem dreptate, vrem ultimul cuvânt, vrem să fim tratați cum credem noi că merităm. Dar când privim la Isus, învățăm un alt drum: drumul coborârii, al slujirii, al dragostei.

Aplicație:
În ce relație ți se cere astăzi să semeni mai mult cu Cristos în smerenie?
Renunță la nevoia de a te impune și alege să slujești.

Rugăciune:
Doamne Isuse, îți mulțumesc pentru smerenia Ta. Iartă-mă pentru mândria mea, pentru egoismul meu și pentru dorința mea de a mă pune pe mine în centru. Formează în mine gândul Tău. Amin.