Judecători 17:6
„În vremea aceea nu era împărat în Israel: fiecare făcea ce-i plăcea.”

Cartea Judecători descrie una dintre cele mai întunecate perioade din istoria lui Israel. Poporul ajunsese în țara promisă, însă a abandonat autoritatea lui Dumnezeu. Fără un împărat care să aducă ordine, direcție și protecție, fiecare om a început să trăiască după propriul standard moral.

Nu exista criteriu mai înalt decât dorința inimii lor.
Nu exista altă autoritate decât propriul ego.
Nu exista altă direcție decât impulsul momentului.

Și rezultatul? Haos spiritual, moral și social. Oriunde nu domnește Dumnezeu, domnește dezordinea.

Adevărul dureros este că exact același lucru se poate întâmpla în viața copiilor lui Dumnezeu. Atunci când nu-L mai lăsăm pe Cristos să fie Regele vieții noastre, când nu ne mai supunem voii Lui, când ne conducem după ce „simțim”, ajungem să trăim la fel ca Israel:
„Fac ce-mi place… fac ce vreau… fac ce cred eu că e bine.”

Și momentul în care eu mă pun pe tronul vieții mele este momentul în care Cristos este detronat. Nu pentru că nu ar fi Rege, ci pentru că inima mea refuză să I se supună.

Adevărul este acesta:
Cine dictează faptele îți conduce viața.
Dacă eu dictez, voi merge greu, obosit, confuz.
Dacă Cristos dictează, voi merge în lumină, pace și direcție.

Astăzi Dumnezeu te cheamă din nou la supunere, la ascultare, la a-I reda Lui locul de Rege în viața ta.

Cine îți dictează astăzi faptele?
Ești condus de Cristos sau de ceea ce „îți place”?

Pe cine vei lăsa azi să stea pe tronul inimii tale?