Filipeni 3:13–14
„Fraților, eu însumi nu consider că l-am apucat, însă fac un singur lucru: uitând ce este în urmă și aruncându-mă spre cele ce sunt înainte, urmăresc ținta, alergând spre premiul chemării cerești a lui Dumnezeu, în Cristos Isus.”

Mulți oameni cad în capcana de a NU trăi din plin prezentul. Unii rămân paralizați în eșecuri, în regrete sau în experiențe trecute, purtând în ei amărăciune. Alții privesc spre viitor cu incertitudine, îngrijorare și teamă. Și exact asta vrea diavolul: să NU ne raportăm corect la trecut, la prezent și la viitor, pentru că astfel ne fură pacea, ne fură bucuria și – mai grav – ne fură scopul și ținta pe care Dumnezeu le are pentru noi chiar acum, în prezentul continuu.

Dumnezeu vrea să trăim prezentul cu intensitate, cu recunoștință și cu convingerea că suntem încă într-un proces de creștere spirituală. Doar atunci când recunoaștem că nu am ajuns încă la capăt și că avem nevoie să creștem, vom putea să ne aruncăm înainte – spre Cristos, spre chemarea Lui, spre tot ceea ce a pregătit El pentru noi.

Speranța noastră este Cristos, „care este același ieri, azi și în veci.” Asta înseamnă că El poate vindeca trecutul nostru, ne poate întări în prezent și ne poate asigura viitorul. Tot ce trebuie este să rămânem încrezători în El și concentrați pe El, care este ținta!

Întrebări aplicaționale:

– Ce te distrage cel mai mult de la țintă: trecutul sau viitorul?

– Îți trăiești prezentul din plin pentru Cristos sau există ceva ce te ține blocat?

– Cum ar trebui să trăiești astăzi dacă ai aplica Evrei 12:1–2?